| 1.
|
ÎNS, ÎNSĂ, însi, înse, pron. 1. (Pronume personal, azi art., precedat de prep. "întru", "printru") El, ea, dânsul, dânsa. 2. (Pronume de întărire, de obicei adjectival, astăzi numai la f. pl.) Însusi. Ele însele. - Lat. ipsus, ipsa (= ipse, ipsa).
Sursă
: DEX'98
(17334)
- valeriu |
| |
| 2.
|
INS, insi, s.m. Individ, persoană, om. ◊ Tot insul = fiecare; toţi oamenii. - Lat. ipsus (= ipse).
Sursă
: DEX'98
(14884)
- valeriu |
| |
| 3.
|
INS s. 1. v. persoană. 2. cap, individ, om, persoană, (fig.) căciulă. (Câte 5000 de lei de ~.)Sursă
: Sinonime
( 187893)
- siveco |
| |
| 4.
|
ins s. m., pl. insi
Sursă
: DOR
(253580)
- siveco |
| |
| 5.
|
INS insi m. Persoană considerată ca unitate distinctă faţă de toate celelalte persoane; individ. /<lat. ipsus
Sursă
: NODEX
(338800)
- siveco |
| |
|
|